marți 24 ianuarie 5:16 PM

       Abonare la google news

Duhovnicul Anei Oros face lumină! Motivul pentru care femeia s-a întors în locul în care mai fusese atacată de câini


În urmă cu doar trei zile, Ana Oros se stinge din viață. Femeia a fost atacată de o haită de câini lângă Lacul Morii din Capitală. Nu a fost pentru prima data când aceasta a trecut printr-o astfel de întâmplare, însă de această dată mușcăturile patrupedelor i-au fost fatale. Duhovnicul acesteia a vorbit despre ea și a explicat de ce femeia s-a întors în locul în care fusese atacată.


Înainte de întâmplarea care i-a curmat viața, Ana Oros a mai trecut printr-un episod similar în primăvara anului trecut. Atunci, femeia a fost atacată de o haită de câini, însă a reușit să scape cu viață. După tragedia de zilele trecute toată lumea s-a întrebat cum a avut curajul Ana de a se mai întoarce și a alerga în același loc în care era să își mai piardă viața.

Această întrebare a primit-o și Crin-Triandafil Theodorescu, duhovnicul Anei Oros. Acesta a încercat să explice rațiunea femeii și felul în care aceasta privea viața.

„Ana a murit din prea multă bunătate. Că trebuie să fii bun pe dinafară, bun cu reflux ca să crezi că răul de acum o jumătate de an va fi îndreptat pentru că l-ai rostit pe numele lui urât. Bun trebuie să fii să crezi în oameni, în partea lor luminoasă, făcându-te că nu vezi căderile lor, mișeliile cu gust de cenușă. Că de-aia a murit Ana, din prea multă bunătate, și din convingerea ei nestrămutată că dacă cineva i-a spus «liber» își poate da drumul în coardă liniștită, că nodul e sigur, că dulăii ăia vor fi îndepărtați, că binele învinge.”, a scris Crin-Triandafil Theodorescu, în mediul online.

(CITEȘTE ȘI: ÎȚI ÎNGHEAȚĂ SÂNGELE! DETALIUL PE CARE L-AU OBSERVAT MARTORII, ÎN TIMP CE ANA OROS ERA UCISĂ DE CÂINI)

„Iubea drumurile mai mult decât destinațiile”

Duhovnicul Anei a continuat și a vorbit despre cum Ana iubea maratoanele. Aceasta era o fire aparte care era mereu interesată de drum și nu de destinație. Crin-Triandafil Theodorescu spune că prin cursele pe care le făcea femeia se căuta și visa la un viitor strălucit.

„Nu aveam de gând să scriu despre Ana Oros Daraban. Doream să tac înfipt în rugăciunile mele, să mai citesc o dată sutele noastre de mesaje şi pe urmă să şterg totul, aşteptând Învierea. Dar m-am trezit cu o întrebare în privat, «Părinte, e ceva ce nu înţeleg, dacă o muşcaseră câinii acolo, cu ce putere a putut ea să se întoarcă să alerge tot acolo, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat asta? Ce fel de om era Ana?».

Întrebarea asta a venit peste mine fără ca întrebătorul să ştie că Ana e sora mea de credinţă, că mie îmi dădea din gânduri şi oftaturi să i le duc Dumnezeului nostru. Că în mine-şi arunca din bolovanii care-i apăsau pieptul. Că de aia s-a apucat Ana de maratoane, să se caute.

Nu fugea de ea, se căuta. Ana iubea drumurile mai mult decât destinaţiile lor, şi dacă ar fi să vorbesc cu Vlad, băiatul ei îndurerat, asta i-aş pune la creştet, să-i fie alinare. Că Ana a visat, a crezut nebuneşte şi iraţional în lucruri nemaivăzute! Of, copilule, o să te caut când vei fi mare să-ţi povestesc partea aia din mama ta care mi-a rămas agăţată de interiorul pieptului, of, copilule”, a mai spus Crin-Triandafil Theodorescu.

(VEZI ȘI: FAMILIA ANEI OROS, SFÂȘIATĂ DE DURERE! CÂND VA AVEA LOC ÎNMORMÂNTAREA FEMEII UCISE DE CÂINI LÂNGĂ LACUL MORII)

Cancan.ro